miercuri, 25 noiembrie 2009

Une decision a ete pris!


Afara e noiembri, si frunzele sunt rosii. E toamna, si plantele mor, vai, ce trist, vai ce dramatic (ton ironic).
Mie imi place toamna asta. Ma binedispune. Mi-am luat machiaj asortat. 
Si nu strivesc corola de minuni a lumii.
Si m-am dezamortit. 
Si mama, cate s-au intamplat cat timp am dormit. Dar nu-i nimic! Sunt tanara, sunt rapida, recuperez imediat.
Chiar in seara asta recuperez deficitul de alcool si tutun.
Maine mai vedem.
15 steps at a time :)
Si ce e asta? E confirmarea (daca mai era nevoie) a opiniei preaiubitului meu tovaras, Vlad, in legatura cu fabulosul blog. 
Da. Sa tin minte peste ani si ani cand si daca voi mai fi eu emo ca a fost odata un noiembrie tare viu.
Fac o pirueta si ma pregatesc sa ies pe usa.
La revedere.

vineri, 13 noiembrie 2009

Ideal ar fi sa continem contrariile

Esti suficinet de continator?
De iluminat?
Cerintele transcedentale pentru implinire sunt asa de ridicate.
Eu pot sa accept ca iubesc si urasc acelasi obiect simultan?
Scindarea spiritului e inceputul fericirii sau a nefericirii?
Uite cum dam iar peste cuvinte mari.
Cert este ca nu sunt fericita!
Ce introiectie ingrozitoare- sa fii criptic.
M-am plictisit.
Si am obosit.
Vreau sa tip si sa sar, sa arunc obiecte si sa fac parasutism!
Vrea sa fiu eu si sa fie bine. Si vreau ca ceilalti sa nu mai ceara atat.
Limitele mele se stramteaza drastic de la un an la altul. Ma simt din ce in ce mai batrana.. si sunt.
Nu ma simt insa lipsita de optiuni, dar nu ma simt nici asa de plina de ele.
Destinul ne apartine?
Mereu trebuie sa ajungem la un compromis.
Ce vreau eu sa zic?
stau de 3 minute si imi fac curaj sa scriu. Si iar ma abtin.
Semantica e cel mai mare dusman al fericirii! Oamenii nu au o nevoie naturala de a delimita concepte. E ceva invatat.
Progresul industrial nu e niciodata echivalat de cel spiritual.
Cert este ca nu sunt fericita.
Coaping evitant din partea mea.
Served me well so far.
Excesul de zel dauneaza mai mult decat pasivitatea!
Ce deflexie. De ce sa tip cand pot sa scriu? De ce sa scriu cand pot sa tac? De ce sa tac cand as putea sa nu mai gandesc? De ce sa nu mai gandesc cand as putea sa urlu!!!!!!!!????
Si totusi, prefer o tristete intensa unei stari de bine sterse in orice zi!
We bleed just to know we're alive.
Acte ratate in jurul meu!
Influenta facultatii imi copleseste lista de clisee.
Gandesc in clisee.
Imaginatie in scopuri?
Ce dracu mai e si asta?
Stiam la un moment dat. Acum nu mai stiu nimic. Nici nu vreau sa stiu!
Daca s-ar putea sa nu mai am nevoie de nimic, sa traiesc intr-un glob de sticla opaca, intr-un cocon, sa meditez, si sa ma trezesc direct fluture.
Da. Sunt o lasa! Consecintele posibilelor mele fapte sunt prea mari pentru a mi le asuma.
Amanam, amanam, amanam.
Nu lasa pe maine ce poti face azi, lasa pe poimaine poate nu va mai fi nevoie.
Speranta moare ultima. Speranta mea e la reanimare. Am nevoie de un soc electric puternic.
bla bla bla bla bla
,kblsmflkshnglahglshgskghshglsgslgjnslgnslgnsgssklghslfhksghshgshgslhglshgslhgdfkjnvfk
M-am plictisit, si am obosit.
Ma duc sa ma uit pe pereti!

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Time to pretend

Sunt hard core!
Asta era o valoare pentru mine si eram tare mandra, pana cand, perspectiva mea asupra lumii si vietii s-a schimbat.
Treptat treptat.
Reactionez ireprosabil in situatii de criza. Nu ma panichez, nu ma pierd cu firea. Gandirea mea se accelereaza, simturile se ascut. Nu iau decizii gresite, nu actionez impulsiv, nu gresesc momentul argumentarea sau cuvintele folosite.
Sunt un robot perfect in caz de cutremur, incendiu, genocid.
Sunt rece si impartiala.
Sunt lipsita de orice sentiment intr-o situatie amenintatoare.
De fapt, e greu sa spun ca mai sunt eu. Cat la suta din mine reprezinta gandirea? Daca il ascultam pe domnul Freud nici 10%.
Atunci cine sunt?
Sunt un animal dresat perfect, adaptat la mediu.
Ar trebui sa fiu chirurg, sau pompier sau negociator de ostatici, sau militar platit.
Dar eu voi face cu totul altceva.
Asa ca incepe reconstructia.
Asa ca dragii mei, pregatiti-va sa ma vedeti panicata la cutremure!
Emotivitate, here i come!

marți, 20 octombrie 2009

Dezorientat

Sunt singura, si in camera in care domiciliez momentan e atat de frig. Si eu sunt rece. Si tapetul e inchis, si mastile de lemn nu dau un aspect cald ci unul rece. deci, totul e rece, totul e mort, totul e gol.
si nu am nici o solutie, poate pentru ca nu stiu care e problema... de fapt stiu, dar tot nu am nici o solutie. Sunt total dezorientata, si as avea nevoie de o imbratisare. Oricand, oriunde. Un semn ca exista cineva caruia sa ii pese. Sunt nedreapta? Pentru ca am prietenii mei fabulosi, cei 3-4 muschetari, de care mi-e asa de dor...
Dar tot mi-e frig, si tot sunt singura, si tot nu am suficienti bani de chirie, si tot ma simt in plus aproape peste tot, si tot simt ca sunt aici izoltata in alta lume, si macar daca ar fi cald.
Sa fie cald...
Dar nu! eu trebuie sa tremur pe aici! 
Orice se plateste, dar asta chiar nu e corect.
Eu am incercat mereu sa fiu fair play, si am si reusit de cele mai multe ori, si daca acum nu mai sunt asa idealista si bine dispusa ca inainte e din cauza societatii, bineinteles.
Nu mi se pare corect ca la 21 de ani sa ai atatea crize existentiale.
Si nu vreau noi prieteni! Nu vreau! Nu am dispozitia necesara, motivatia, si nici energia sa incep noi relatii. Si stau singura cuc. Nici nu am ce oua sa arunc din cuib. Niste oua de gheatza, poate?
Si poate ar fi timpul sa ma emancipez financiar, nu? Sa-mi gasesc un serviciu, sa nu-i mai stresez pe ai mei, sa-mi vad de treaba mea. Si sa imi fac 70k rate in banca si sa nu am ce manca. Ma rog.
A da, sa-mi gasesc un prieten, sau sa ma las gasita; a meaningless relationship. Nu e ceea e am nevoie. (Kurt Vonnegut nu utilizeaza niciodata ; in cartile sale ).
Inca mai cred ca dragostea e esentiala pentru o viatza fericita, si totusi cuvintele astea devin din ce in ce mai lispsite de sens, doar vorbe goale aruncat. Dogma fericirii, cu care suntem indoctrinati de mici "omul nu poate trai fara dragoste", dicteaza un profesor universitar in repetate randuri colegi mele de aprtament.
Si eu sunt o handicapata cu un supraeu rigid!(termenul de handicapat este unul corect stiintific si legal a carui utilizare denota profesionalism - am invatat saptamana aceasta la defectologie).
Poate ma voi lasa si eu dusa de val intr-o zis, si nu voi mai analiza totul mereu.
Cand eram mica faceam scheme cu rolele, si copii de la bloc imi spuneau mereu ca sunt foarte curojoasa. Dar nu era asa, doar ca puneam repede in balanta alternativele. Lucrez bine in conditii de stres si cu termene limita foarte scurte. Probabi ca voi muri tanara, sau voi avea o boala minunata ca dementza, si o sa surzesc, dupa cum ni s-a spus la un curs, din cauza utilizarii castilor.
Viatza asta e mult mai dificila decat cred unii.
Daca toti oamenii ar juca dupa aceleasi regului, lucrurile ar fi mai simple.
Uneori ma gandesc cat o sa rezist asa, si apoi imi dau seama ca "braking your spirit" e destul de greu de evitat. Ce poti face e sa intarzii fenomenul.
Dar mie imi place sa fiu tanara!
Catharsis....

duminică, 27 septembrie 2009

Random - octombrie

Si a venit toamna...
ceea ce inseamna ca iar trebuie sa ma transhumez.
ca un demn reprezentant mioritc.
tot nu stiu unde o sa locuiesc, ceea ce se dovedeste a fi destul de stresant.
in curand ma apuc de impacetat.

Si as dansa mult si haotic. dar unde? si cand? si daca ar fi si un "cine" pe acolo, deja viatza ar fi prea roz.

Mi-ar placea sa poate fi evitate deformatile profesionale.

Informatia ajunge cenzurat la mase cu scopuri bine definite. Eu zic ca e mai bine sa nu stim.

Viatza e frumoasa!

Am un gol in stomac.

Crezi in coincidente?

"Liber cugetator " e un termen fortat.

Eros vs. thanatos: dentist, alcool, judo, tv, cariera de piatra.

Ce ar putea substitui dragostea implinita?

Mai avem nevoie si de iarba!

Cineva naste monstrii. Tu!

Sunt omameni curajosi care sa nu fie si inconstienti?

Hai sa vedem care e mai tare! De obicei eu castig.

Tenacitatea e specifica oamenilor fara insipratie... regardez moi!

Adrenalina si punerea in pericol a propriei persoana sunt intotdeauna bine venite. Doza depinde de individ.

Sunt tanar, doamne, tanar!

Mi-e dor de mare. Mi-e dor de mine. Mi- e dor de noi.

Melancolia nu e un sentiment util. Cred ca evolutia umana d.p.d.v fizic s-a realizat prea repede. Functiile creierului nu sunt in acord cu societatea in care traim. 3 lobotomii la pret de 6 ;)

Viitorul suna bine...

Crezi in coincidente?

Suficient de random?

marți, 15 septembrie 2009

Iarba verde de acasa

Eu vreau sa plec
in lume
cat mai departe
vreau o excursie in cuba,
sau un tur al lumii
vreau sa merg pe mont blanc si k2
vreau sa fac scufundari in marea bariera de corali,
vreau sa stresez un cangur si sa am un tigru ca animal de casa.
sa inot in amazon si sa fiu prietana cu piragna.
si vreau o pauza!
de la tot!
eu zic ca merit o pauza.
pentru ca am obosit
si m-am plictisit
si m-am aplatizat
asa ca o sa plec undeva departe cat mai curand
de data asta e sigur
am crescut
si pot sa plec
si nu-mi mai este frica sa fiu singura
si oricum mult mai singura decat sunt acum nu o sa fiu.
asa ca
dragii mei,
cu putin noroc ,
in curand nu voi mai fii in patria natala :)

miercuri, 2 septembrie 2009

Nu e emo, ci e gay

Azi a fost o zi foarte frumoasa.
M-am trezit dis de dimineatza si era aer rece si proaspat si de primavara (stiu ca e toamna) si,.. exact ce vroiam.
si..
In sfarsit am gasit un "hang out" place genial. Si ma simt ca un personaj din "Friends". Si sun asa de prietenoasa, in mod natural si totusi atat de necaracteristic mie.
Si sunt atatea oportunitati.
Si e prima data in vacantza asta cand nerabdarea mea de a ma intoarce in capitala scade.
Si e ok.
Si sunt atatea de spus, dar prea concrete pentru acest blog.
Mi-ar trebui un e-mail friend. Should i find one, va fi bombardat cu scrisori entuziaste si lungi (pana cand?).
Si azi, viatza e frumoasa!

marți, 1 septembrie 2009

De 1 septembrie

A venit, a venit toamna...
Poate e si asta o explicatie a starii mele deplorabil.
O alta ar fi un deficit de serotonina (cred).
Da. In curand o sa ies din casa si o sa ma prefac din nou ca ma simt bine si viatza e frumoasa (viatza e frumoasa!) si o sa fiu foarte friendly si o sa rad si o sa zic si sa ascult bancuri stupide cu doua sticle de bere in fatza si juma'de pachet de tigari. Si ca de obicei o sa sper ca daca ma prefac suficient o sa ma cred. Uneori merge... Azi nu prea intrevad sanse de reusita.
Si ziua incepuse asa de bine..
Dar iata, ca lumea e in continuare in miscare, in schimbare, in valtoare.
(Da... uite, nu sunt mereu emo, sa stii.)
Si ma tot gandesc ca scriu ca o sticla de ulei. Si imi place tare expresia asta.
Si ieri am fost din nou "sensibila la frumos" si a fost cool.
Azi sunt doar vulnerabila.
Da.
Si tin minte cand am scris articolul din septembrie de anul trecut... aveam o stare similara, doar ca mai intensa. Cauzele erau multiple. Acum s-au mai imputinat. Multumita avansurilor tehnologice speranta de viatza creste semnificativ statistic.
Cercetatorii ne recomanda sa fim optimisti.

Mi-am adus aminte ceva. Azi dimineatza la 7 cand m-am culcat era o lumina asa de frumoasa si curata si toate plantele aveau culori de primavara si era liniste si aer proaspat si arata ca o zi de primavara. Imi place primavara. Si m-am gandit ca viatza e frumoasa si ca abia astept sa ma trezesc dis de dimineatza undeva in mijlocul naturii, sa ies, si sa miroase a iarba.

duminică, 23 august 2009

Draga O,

Este incredibil ca cineva imi citeste blogul (3 oameni de altfel :-o ). Dar este greu de interiorizat faptul ca cineva chiar asteapta cu nerabdare (or so she says).
Din pacate, draga mea, nu prea am ce sa zic.
Am colindat patria intens si a fost cool si revelator si relaxant si abstract si gay si verde si mov si sus si jos si frig si ceata si soare si calea lactee si politisti, poduri rupte si glezne scrantite; si m-am reintalnit cu multi oameni dragi mie pe care nu i-am mai vazut de mult.
Si toate acestea ma incanta.
Dar, imi si consuma toata energia, asa ca gandirea mea profund emo nu se poate manifesta, nefiind sustinuta de neurosecretori care sunt in greva. Asta este.

Totusi. Am crescut! La asta ma tot gandesc. Am crescut si acum fac o gramada de chestii de neconceput inainte. Nu, nu vorbesc de teribilisme adolescentine, sau de sex. Sunt un adult responsabil. Si sunt mandra de mine. Tineretul glorios al patriei!

Nu am mai dormit calumea de mult.. pana aseara. Si circuitul noradrenergic (or something) lucreaza intens sa ma tina in priza si sunt putin high mereu, ceea ce e foarte cool.
Si acum sunt super chill, asa ca ma duc la o tigara.

luni, 27 iulie 2009

Orice principiu arcuit va fi un motiv de tristete, ulterior. Nu am gasit nimic compensatoriu. Si sunt singura.

miercuri, 15 iulie 2009

Memento

E bine ca sunt asa de lenesa si comoda incat in momentul in care am un insight extraordinar si as vrea sa-l scriu mi-e lene sa ma deplasez pana la un servetel sau o tastatura.
Da...
Azi minutea mea aproliferat in idei pseudofilozofice, care uimitor, sunt aceleasi pe care le aveam la 17 respectiv 15 ani. Nu am mai avansat. Sau oare am fost inaintea timpului meu? Ma indoiesc.
Dar, da!
Azi am gandit cu ura! si as fi scris cu pizma!
Si dezgustul meu ar fi transpus dincolo de cele 3 monitoare pe care ar fi aparut fabulosul post si ar fi scarbit niste oameni nevinovati care-mi mai sunt si prieteni pe deasupra.
Da.
Azi am avut activitati romantice.
Am dezpachetat chestii mici si am devenit nostalgica si am recitit corespondenta cu tineretea mea monotona si totusi asa de ... a mea.
Da .
Ma rog.
Atunci nu ma simteam ata de singura.
Si insight dupa insight si mici revelatii inutile.
Si soarele batea asa puternic in fatza!
Si
Si imi place cand vin acasa cu acceleratul de 4 si e iunie si e soarele gata sa apuna si trece pe dealurile astea care imi dunt atat de dragi atunci cand le vad asa, desi, nici macar nu le cunosc. Simt totusi ca imi apartin oarecum. Noroc de sentimentul de posestiune.
Si as fi scris si despre eros si tanathos si nevoia excesiva de autodistrugere pe care am resimtit-o in ultima vreme, dar m-am manifestat in alte contexte si deocamdata nu am nici un chef
decat sa scriu asa
fara oprire
de fapt as vrea sa vorbesc cu cineva
Ma dezamagesc constant.
Si cei din jur fac chestia asta.
Dar, ii inteleg. Ei au o scuza. Eu nu am.
De fapt mint. Nu sunt dezamagita de cei din jur. Daca as fi poate nu m-as mai simti asa de vinovata.
Great expectations.
Mediocritate, here i come!
Da
Si ce e cel mai trist e ca nu mai vreau la mare. Marea e acum prea mult pentru mine. Marea nu face decat sa-ti amplifice starea. Si starea mea nu merita amplificata. Si la mare ma simt mereu asa de singura.
Emo, emo emo!
Mi s-a stricat un "shift".
Ma transfer la un mail agresiv.
Si as vrea sa ma atac acum doar ca, ar fi foarte ciudat pentru altcineva sa auda ce am sa-mi zic, asa ca o sa o fac mental.
O noapte efervescenta!

vineri, 26 iunie 2009

Raspuns pentru Elenush - sau - fericirea-i un lucru marunt

Fericirea-i un lucru marunt... e o aripa care vibreaza...
Nu as zice ca e complicat sa fii fericit
desi nu as baga mana in foc
eu tin minte asa vag ca am fost fericita
de fapt nu!
stai!
am fost fericita acum doua saptamani. extraordinar de fericita. tii mine? :)
oricum
si acum ca si alte dati (la fel se intampla si dupa ce sunt foarte trista)
sunt amortita
traiesc din inertie
iti scriu din inertie
simt ceea ce simt, dar simt din inertie
si daca mi-as aduce aminte denumirea din psihopatologie...
oricum
blogul meu emo e emo
:)
as vrea sa il reinventez sa il fac public si sa am 300 de views pe zi :P
nu sunt atatia utilizatori romani de blogger, nu? dar nu-i nimic, caci ar invata toata lumea limba romana pentru a-mi citi nimicurile
deci
cum ziceam
traiesc din inertie
am nevoie de o o palma puternica peste cap
dar de o palma.. pozitiva... sa zicem
pentru ca am asa un sentiment ... o presimtire ca daca mai primesc o surpriza negativa nu voi mai avea chef sa-i fac fatza.
dar sa nu dramatizam.
ideea e ca nu e asa de greu sa fii fericit
si nu e greu nici sa fii nefericit
doar ca lumea are expectante mai mari de la fericire, si tind sa o minimalizeze cand apare pentru ca nu se suprapunere pe patternul utopic deja existent.
frumoasa si bestia erau zoofili!
ce parere ai?
pana sa ajung eu la finalul fericit nici nu o sa-mi mai pese.
il salut pe tatal copiilor mei si ii transmit cu un zambet absolut inexpresiv ca am imbatranit si ca nu mai am nici un chef. si inca ceva. cred ca l-am iubti cel putin la fel de mult pe cel dinaintea ta!
na! ce ai de spus despre asta?!
ma rog
mie nu prea imi pasa acum
pentru ca sunt amortita
sunt oarecum aplatizata... desi .. sa nu intram in patologic.
salut colectivun FPSE si ma inclin.
limba mea de lemn se extinde semnificativ,
dar!
intr-o zi ma voi dezamorti, sau mai probabil voi fi dezamortita,
si atunci vom mai discuta;
si oricum... nici macar nu sunt trista,
asa ca nu ma plang.

fericirea-i un lucru marunt...

marți, 23 iunie 2009

Vacanta!

DA!
E vacantza!
In sfarsit!
Dupa un an de lene! vine si o binemeritata vacantza!
Asa ca:
dorm pana la pranz;
stau toata ziua pe youtube;
joc toate jocurile de care nu am avut chef in timpul anului;
poate o sa citesc.
Ma rog,.
Sunt chill.
Si marchez momentul!
Enjoy!
E vacantza!

vineri, 29 mai 2009

Gratuitati

Eu nu cred ca omenirea e pregatita pentru frumos si fericire, nici ca specie si nici ca indivizi (ce cuvinte mari).
Argumete?!!! nu! Lucrurile astea ar trebui sa le spun si sa le las sa plece. Dar cui, cand si mai ales, de ce?
Ce-mi iese mie? Ce-i iese oricui?
Nu am abilitatile necesare sa scriu gratuitati. De ce mai scriu? Poate voi avea vreodata.
Lumea e prea cantonata in argumentari stiintiice, cand de fapt acestea sunt doar o mica, mica mica parte.
Scopul vietii mele? Scopul scuza mijloacele!
Nu am nici scop nici mijloace!
"Sunt atat de rar eu". Ce inseamna asta? Ce-i cu limitarea asta? Sa ne inchidem repede in trup, sa ne inchidem si-n apartamente cu multe geamuri obstructurate de publicitate, sa ne luam usi metalice! Casa mea! Intra cine vreau eu!
Sunt in Unirii. Un ghid turistic exlica ceva. Ce limba o fi? E foarte frumoasa. E mai frumoasa ca rusa. O fi rusa?
Si totusi viata e frumoasa!
Lucrurile ar trebui sa fie altfel.
Lucrurile ar trebui sa curga!
Soarta e pizmasa!
Ce ironie e si viata asta.
Poate ca momentan acesta e obiectivul nerostit al omenirii: sa ignoram ironia, sau daca o vedem sa o apreciem.
De aceea prind glumele sarcastice?
Pulsiune de a scrie -> fuga de idei?
Sunt incercuita pe o banca de turisti.
Should I stay or should I go?
(I'll stay!)

(originalul scris in Piata Unirii, de mult, tare de mult...)

marți, 5 mai 2009

Flower Power

Imi place sa gasesc lucrusoare ascunse prin casa (biletele, floricele) - un semn ca cineva a trecut pe acolo si a vrut sa lase ceva, un semn. Nu vorbesc de scrijelituri si obscenitati pe zidurile bisericii. Vorbesc de un biletel ascuns intr-o carte sau un .doc ascuns undeva in calculator unde nu prea intri. Oamenii pot face lucruri asa dragutze, si e asa de simplu sa le faci. 
Hai sa fim dragutzi! :)

joi, 16 aprilie 2009

Fantezie (Indian Summer)


Ma imaginez in India.Sunt cu EL, si ne plimbam aiurea pe strazile mici si aglomerate din Agra.Mie nu-mi place aglomeratia, lui nici atat. Oamenii ingramaditi pe strazi mici si prafuite imi provoaca o stare de anxietate.
Dar nu si in India. In india, asa trebuie sa fie lucrurile. Lucrurile care sunt asa cum trebuie sa fie nu au cum sa provoace vreo neplacere.
Suntem intr-o pita, bineinteles. Eu ma uit la matasuri si as vrea sa-mi cumpar un Sari. Sa fie rosu? Sa fie palid? Nici nu mai conteaza. Vreau sa mangai matasea si sa imi lipesc fatza insesizabil de toate materialele. El se uita la mine uneori, dar mai des isi trece si el mainile peste tesaturile fine. Eu imi imaginez ca el isi imagineaza cum as fi eu in acel material, sau cu acea culoare.
Cumparam cea mai lunga si mai fina esarfa din lumea asta, cu care eu voi dansa mai pe seara, in lumina calda a apusului pe un acoperis. Va batea putin vantul ca sa nu dansez singura. El nu danseaza cu mine. Fumeaza o tigara si se uita in zare. Oare la ce se gandeste. Sper ca e fericit. Eu sunt fericita. Si imi place sa ma joc cu vantul si cu esarfa mea si sa cochetez cu asfintitul si acoperisurile albe.
De cand suntem in India? Sa fie vreo luna de acum. 
E asa de cald aici, dar nu ma sufoc. 
Uleiuri aromatice ma asteapta in camera si in curand o sa ne pierdem intro mare de arome.
Hai sa mancam o goava, ca tot veni vorba, cica sunt extraordinare. 
Maine, mergem iar la templu. Da, da stiu ca l-am mai vazut, dar ma simt asa de bine acolo. Si iti place si tie, recunoaste.
Ce vrei sa facem dupa asta? Eu vreau neaparat sa ajungem la Jaipur. Sper sa fie si mai India acolo. Nopti la Serampore. Ce te invidiez domnule Eliade. 
Tu stai si meditezi mult, eu as vrea sa cant si sa-ti spun ce entuziasmata sunt, dar nu o sa te intrerup. Esti foarte frumos cand visezi. Te iubesc.
Hai sa mergem sa mirosim fructe.
Si...
Sa stii ca nu vreau sa fac baie in Gange cand ajungem acolo. Cah :D
Si... presupun ca vrei sa facem o escapada in jungla. O sa facem, dar sa fim prudenti, bineinteles, nu foarte prudenti.
Dar hai sa ne mai plimbam putin. Totusi nu cu ricsa, desi.. poate si cu ricsa.
Stii ce mi-am amintit? In India sunt elefanti, hai sa mergem 
cu unul. Ce parere ai? Nu? OK, nu mergem , dar macar sa vedem unul? Si eu te iubesc! 
Nu ai vrea sa renuntam la masina si sa mergem si cu trenul? 
Mai da-mi o goava. Multumesc.
Petra. Petra e in india? Bineintels ca nu. Poate ajungem totusi si pe acolo la un moment dat.
Jaipur. Oare o sa-mi dea lacrimile cand ajungem? Oare o sa fii fericita, sau deamagita? Nu stiu. 
Dar tu esti cu mine. Asa ca, da, sunt fericita! 
Si sper ca si tu esti, si ca nu ai venit pana in capatul lumii doar pentru mine. Sper ca-ti place aici!
Asa ca te iubesc!

sâmbătă, 28 martie 2009

Jurnal

E o mare diferenta intre a nu fi fericit si a fi nefericit.
Cand esti nefericit, macar stii una si buna, daca nu esti psihotic ai eventual si motiv sa fii nefericit. Ca sa nu mai vorbim da mandria de a fi nefericit; sa nu ne ascundem dupa degete.
Dar, daca nu esti fericit, nu esti nimic. Nu esti fericit, asta e clar, nu esti nici macar nefericit, stai ca fraierul la mijloc.
Eu, nu sunt fericita!
Nu stiu cum as putea fi fericita, nici nu vreau sa ma gandesc la ce-mi lipseste, sau nu am curaj.
Si e un sentiment asa de vid sa stii ca niciodata nu vei mai fi iubit asa cum ai fost, ca nimeni, NIMENI, nu te va mai vedea vreodata asa de frumoasa, asa de speciala cum te-a vazut el, ca ai fost pe varf si te-ai aruncat in prapasie fara parasuta.
Nu, Ioana, niciodata nu vei fi iubita mai tare decat cum ai fost. Nu Ioana, niciodata nu vei iubi mai tare decat ai iubit. Nu Ioana, niciodata nu vei fi mai putin nu-fericita decat ai fost. Ioana, tu ai fost fericita la un momendat, sa nu uiti! Sa ai un termen de comparatie. Stiu ca nu vrei sa te gandesti la asta acum, cand lucruile nu mai sunt roz, cand ai luat un borcan mare de vopsea neagra si ai aruncat pe viatza ta, si nu ca sa o faci mai eleganta.
Of, macar de ai fi nefericita, dar nu esti, esti in nici un fel.
Pana si in trairi sunt mediocra.
Te salut, prieten drag!

vineri, 27 martie 2009

Mioritic

Mi se pare asa de ciudat, de inexplicabil, cum membrii generatiei mele si-ai petrecut copilaria desculti, cu picioarele in colb. Va cred, e frumos, e pitoresc, e copilaria ideala. Dar cum?
Cum se poate ca in secolul 20 un procent semnificativ din populatie sa umble descult? Unde se mai intampla asa?
Miorita nu a murit de batranete dupa ce a trect din stana in stana in urma mortii mai mult sau mai putin naturale a ciobanilor. mioritza a suferit o metamorfoza (de fapt s-a digimonizat), devenind astfel spirit, prezent in fiecare din noi. Spiritul mioritic, dragii mei, e in noi. Acum nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la casa parinteasca din Humulesti, la prichiciul sobei si la alte chestii rurale ma enervez foarte tare ca spiritul unei oite, fie ea si celebra, locuieste nestingherit in mine.
Si da, taranul roman e gazda cea mai buna din lume (cine nu si-ar dori paine si sare?), dar! Una e sa vina cineva in vizita si sa-l servesti cu o tuiculitza din prunul din fundul curtii, in care atarna o pereche de tenesi de 20 de ani, si alta e ca o oitza sa ocupe abuziv cea mai intima parte a ta, si anume spiritul.
Ar trebui initiata o campanie de de-ovinizare!

miercuri, 25 martie 2009

Eu sunt Zmeul!

Ce imi doresc eu de la viata? Ce ma face pe mine fericita?
Chiar asa, ce ii lipseste Ioanei sa fie implinita? Care bucatica de puzzle?
Nu intreba "de ce mie?" ci "de ce nu mie?".
O.K.
De ce nu mie? De ce nu mie "happy ever after"? De ce nu mie prietenii fara compromisuri si sfarsituri nefiresti? De ce nu mie gene exceptionale, dantura perfecta, par verzui. De ce nu mie vicii fara riscuri, tigari fara cancer, alcool fara ... cancer? De ce nu mie bancnote de 100 de euro in loc de hartie igienica?(in afara de faptul ca nu e igienic...); De ce nu mie printul?
Printul pe un cal alb sa vina sa ma salveze de mine.
De fapt, sa ma lase pe mine sa ma salvez. Pentru ca eu sunt zmeul!
Nu am nevoie sa fiu salvata. Am doar nevoie de stimulare, de aceea am rapit-o pe Ileana si fac jonglerii cu mere de aur.
Dar tot nu e destul.
Merele de aur nu se mananca, desi sunt coapte. Ileana are poze facute in baie cu telefonul mobil si puse pe hi5. Viatza nu e asa cum pare la prima vedere.
Cel mai probabil gresesc, poate am tot ce trebuie, poate Ileana are cont facut de altcineva si citeste beletristica intensiv in timpul liber, poate daca as musca din mar nu mi-ar cadea anormalii mei canini. Sau poate nu...
Sau poate imi lipseste niste dopamina.
Sau poate tot ceea ce imi mai lipseste e un al treilea ochi. (nu m-ar deranja nici daca s-ar deschide prima chakra).
Sau poate ar trebui sa-mi restructurez strategiile de coping.
Sau poate! Sau poate ... Zmeul nu are sfarsit fericit, pentru ca domnul Fat Fumos nu are nici un chef de discutii, si el are cont de hi5 bine structurat si ii place poza emo a Ilenei, asa ca ce rost are sa mai piarda vremea cu zmeul. FF&I traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Si-mi iau si mie marul, palatul oricum l-am pierdut acum cu criza imobiliara.
Si eu? Raman ingropata pana la brau si ma uit la peisaj. Poate nu.
Poate are si zmeul salvatorul lui, doar ca nu e mentionat in poveste. Un om cu o lopata care il dezgroapa dupa ce pleaca Praseal, sau cine o mai fi facut ravagii pe acolo.
Asa ca... Are cineva o lopata?

vineri, 13 martie 2009

Nu ai fost acolo!


Hai sa-ti zic ceva. Da' sa citesti cu atentie! Sper sa te fac sa ti se ridice paru' pe maini! Fii atenta:
"Printre moleculele care te alcatuiesc acum pe tine, numai este nici una dintre cele pe care le-ai avut in copilarie".
Si totusi amintirile ti-au ramas, dar sunt deformate. Si mai ai altele pe care nu le-ai avut niciodata. Deci tu cea de acum n-ai fost martora la ceea ce ti s-a intamplat in copilarie. Moelculele care te alcatuiau pe tine atunci sunt pierdute in spatiu si timp de mult.
S-au schimbat toate. E verificat! Tot tot.
De ce pui tu toate la indoiala? Asa spun oamenii de stiinta!
... Dar au copiat formele alea. Insa in timp ele s-au schimbat toate.
Trebuie sa crezi!
Tu n-ai fost nicodata martora la copilaria ta.
Au fost alte molecule atunci. Da tine minte ca amintirile au ramas. Asta-i de neexplicat
Creierul e foarte complex
Moleculele alea noi vin exact pe locul celor vechi, nu?
Pai nu! Aproape acolo, insa nu chiar acolo. Nu exista in natura asa ceva.
Asa ca mai toate amintirile alea timpurii sunt deformate rau, pt ca s-au schimbat de mai multe ori structurile moleculare de acolo.
Esti... hai sa spunem, o copie a celei ce erai
Bucura-te!
E frumos!
E frumos pt ca asta ne face sa privim lumea cu alti ochi. Celelalte moelcule sunt disipate in spatiu; pot sa faca parte din structura balconului tau
Si toate moelculele din mari fac ocolul pamantului de nu stiu cate ori pe an; se schimba toate. E frumos.
Am si eu molecule de ale tale pe mine, sunt sigur!
La un momendat o sa am mai multe de-ale tale decat de-ale mele.
Cred ca e jjmecher sa fii molecula: te plimbi peste tot.
Copilaria ta e disipata in spatiu, prin structuri de blocuri, prin Brazilia; le-a dus vantu prin africa, in fildesi de elefanti sunt acum. Acolo e copilaria ta.
Bucura-te! E frumos!
Totul e fizica!
N-ai de ce sa fii trista.
Nu ma asteptam sa aflu ca de fapt copilaria mea nici nu e a mea, dar ar fi fost plictisitor daca nu era asa.
Si moleculele alea... cine stie de unde veneau ele, micutele.
Deja au scris cine stie cate structuri moleculare diferite in ultimele 3 minute.
Se shimba totul mereu. E asa de frumos.

Stii ce ar fi foarte romantic?
Sa fie niste molecule asa predestinate, si ele sa se plimbe ca disperatele prin lume ca se cauta. Si pana la urma... nu stiu, la sfarsitul lumii sau ceva de genu', sa se gaseasca.
Si sa fie... nu stiu... o bucata de dumnezeu cand sunt la un loc, asa cum trebuie ele sa fie; sau sa concretizeze o notiune abstracta pozitiva: sa fie binele, sau frumosul, sau dragostea

Deci n-ai fost acolo!
Nici macar pe jumatate!
N-ai fost acolo si basta!

E-o nebunie perfecta!


(mai mult Daniel decat Ioana)

joi, 12 martie 2009

misogin

Arta adevarata e pentru barbati.
Sau orice fel de arta e pentru femei?

Pentru ca sunt mai critici? Pentru ca s-au rafinat datorita accesului la educatie in ultimii 2000 de ani, lucru pe care nu-l putem spune si despre femei? Sau pentru ca din acelasi motiv aproape tot ce inseamna literatura a fost scris de barbati creandu-se astfel un sablon masculinizat al operelor de valoare?
Ori poate femeile sunt mai permeabile in raport cu anumite sentimente?
Sau, sau! Sau poate s-au plictisit de atatea secole de stat la cratitza si sunt gata sa accepte orice nu e asa ceva. Eternul feminin...

vlad cel jjmecher

te-ai speriat putin, nu? :D

m....
uite ce fac eu pentru tine, imi intinez Blogul emo!
a...
l...
oof of of of .... :|
a...
r...
nu stiu ce altceva sa-ti mai spun. o saptamana prospera!
i...
iti dedic ace of base- all i wanna say to you :P
e....

marți, 10 martie 2009

Idiosincratic

Si totusi scrii...
Nu ai ce spune; nu faci nimic; nu simti nimic nou, poate doar o amplificare a scarbei; nu dai nimic , cel putin nu constient; nu vrei nimic...
Vrei tot.
Nu stii ce vrei.
Si daca ai stii ce vrei ai lua?
Si daca ai lua ce vrei ai fi fericit?
You have to ask yourself: "what is happyness to you, David?"
Si daca ai vedea viitorul, sigur nu ti-ar conveni!
Si ai sta, si ai sta, si te-ai uita iar in viitor, si el ar fi altfel dar tot nu perfect, si tu ai sta, ai sta...
Daca am putea citit viitorul am fi niste legume!
Plante.
Doar mobilitatea ne diferentiaza uneori.
Esti jmecher?
Eu nu as fi, in locul tau.
Sunt in locul tau.

Am invatat un cuvat nou.