Afara e noiembri, si frunzele sunt rosii. E toamna, si plantele mor, vai, ce trist, vai ce dramatic (ton ironic).
Mie imi place toamna asta. Ma binedispune. Mi-am luat machiaj asortat.
Si nu strivesc corola de minuni a lumii.
Si m-am dezamortit.
Si mama, cate s-au intamplat cat timp am dormit. Dar nu-i nimic! Sunt tanara, sunt rapida, recuperez imediat.
Chiar in seara asta recuperez deficitul de alcool si tutun.
Maine mai vedem.
15 steps at a time :)
Si ce e asta? E confirmarea (daca mai era nevoie) a opiniei preaiubitului meu tovaras, Vlad, in legatura cu fabulosul blog.
Da. Sa tin minte peste ani si ani cand si daca voi mai fi eu emo ca a fost odata un noiembrie tare viu.
Fac o pirueta si ma pregatesc sa ies pe usa.
La revedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu