De 1 septembrie

A venit, a venit toamna...
Poate e si asta o explicatie a starii mele deplorabil.
O alta ar fi un deficit de serotonina (cred).
Da. In curand o sa ies din casa si o sa ma prefac din nou ca ma simt bine si viatza e frumoasa (viatza e frumoasa!) si o sa fiu foarte friendly si o sa rad si o sa zic si sa ascult bancuri stupide cu doua sticle de bere in fatza si juma'de pachet de tigari. Si ca de obicei o sa sper ca daca ma prefac suficient o sa ma cred. Uneori merge... Azi nu prea intrevad sanse de reusita.
Si ziua incepuse asa de bine..
Dar iata, ca lumea e in continuare in miscare, in schimbare, in valtoare.
(Da... uite, nu sunt mereu emo, sa stii.)
Si ma tot gandesc ca scriu ca o sticla de ulei. Si imi place tare expresia asta.
Si ieri am fost din nou "sensibila la frumos" si a fost cool.
Azi sunt doar vulnerabila.
Da.
Si tin minte cand am scris articolul din septembrie de anul trecut... aveam o stare similara, doar ca mai intensa. Cauzele erau multiple. Acum s-au mai imputinat. Multumita avansurilor tehnologice speranta de viatza creste semnificativ statistic.
Cercetatorii ne recomanda sa fim optimisti.

Mi-am adus aminte ceva. Azi dimineatza la 7 cand m-am culcat era o lumina asa de frumoasa si curata si toate plantele aveau culori de primavara si era liniste si aer proaspat si arata ca o zi de primavara. Imi place primavara. Si m-am gandit ca viatza e frumoasa si ca abia astept sa ma trezesc dis de dimineatza undeva in mijlocul naturii, sa ies, si sa miroase a iarba.