vineri, 13 martie 2009

Nu ai fost acolo!


Hai sa-ti zic ceva. Da' sa citesti cu atentie! Sper sa te fac sa ti se ridice paru' pe maini! Fii atenta:
"Printre moleculele care te alcatuiesc acum pe tine, numai este nici una dintre cele pe care le-ai avut in copilarie".
Si totusi amintirile ti-au ramas, dar sunt deformate. Si mai ai altele pe care nu le-ai avut niciodata. Deci tu cea de acum n-ai fost martora la ceea ce ti s-a intamplat in copilarie. Moelculele care te alcatuiau pe tine atunci sunt pierdute in spatiu si timp de mult.
S-au schimbat toate. E verificat! Tot tot.
De ce pui tu toate la indoiala? Asa spun oamenii de stiinta!
... Dar au copiat formele alea. Insa in timp ele s-au schimbat toate.
Trebuie sa crezi!
Tu n-ai fost nicodata martora la copilaria ta.
Au fost alte molecule atunci. Da tine minte ca amintirile au ramas. Asta-i de neexplicat
Creierul e foarte complex
Moleculele alea noi vin exact pe locul celor vechi, nu?
Pai nu! Aproape acolo, insa nu chiar acolo. Nu exista in natura asa ceva.
Asa ca mai toate amintirile alea timpurii sunt deformate rau, pt ca s-au schimbat de mai multe ori structurile moleculare de acolo.
Esti... hai sa spunem, o copie a celei ce erai
Bucura-te!
E frumos!
E frumos pt ca asta ne face sa privim lumea cu alti ochi. Celelalte moelcule sunt disipate in spatiu; pot sa faca parte din structura balconului tau
Si toate moelculele din mari fac ocolul pamantului de nu stiu cate ori pe an; se schimba toate. E frumos.
Am si eu molecule de ale tale pe mine, sunt sigur!
La un momendat o sa am mai multe de-ale tale decat de-ale mele.
Cred ca e jjmecher sa fii molecula: te plimbi peste tot.
Copilaria ta e disipata in spatiu, prin structuri de blocuri, prin Brazilia; le-a dus vantu prin africa, in fildesi de elefanti sunt acum. Acolo e copilaria ta.
Bucura-te! E frumos!
Totul e fizica!
N-ai de ce sa fii trista.
Nu ma asteptam sa aflu ca de fapt copilaria mea nici nu e a mea, dar ar fi fost plictisitor daca nu era asa.
Si moleculele alea... cine stie de unde veneau ele, micutele.
Deja au scris cine stie cate structuri moleculare diferite in ultimele 3 minute.
Se shimba totul mereu. E asa de frumos.

Stii ce ar fi foarte romantic?
Sa fie niste molecule asa predestinate, si ele sa se plimbe ca disperatele prin lume ca se cauta. Si pana la urma... nu stiu, la sfarsitul lumii sau ceva de genu', sa se gaseasca.
Si sa fie... nu stiu... o bucata de dumnezeu cand sunt la un loc, asa cum trebuie ele sa fie; sau sa concretizeze o notiune abstracta pozitiva: sa fie binele, sau frumosul, sau dragostea

Deci n-ai fost acolo!
Nici macar pe jumatate!
N-ai fost acolo si basta!

E-o nebunie perfecta!


(mai mult Daniel decat Ioana)

Niciun comentariu: