Gratuitati

Eu nu cred ca omenirea e pregatita pentru frumos si fericire, nici ca specie si nici ca indivizi (ce cuvinte mari).

Argumete?!!! nu! Lucrurile astea ar trebui sa le spun si sa le las sa plece. Dar cui, cand si mai ales, de ce?

Ce-mi iese mie? Ce-i iese oricui?

Nu am abilitatile necesare sa scriu gratuitati. De ce mai scriu? Poate voi avea vreodata.

Lumea e prea cantonata in argumentari stiintiice, cand de fapt acestea sunt doar o mica, mica mica parte.

Scopul vietii mele? Scopul scuza mijloacele!

Nu am nici scop nici mijloace!

"Sunt atat de rar eu". Ce inseamna asta? Ce-i cu limitarea asta? Sa ne inchidem repede in trup, sa ne inchidem si-n apartamente cu multe geamuri obstructurate de publicitate, sa ne luam usi metalice! Casa mea! Intra cine vreau eu!

Sunt in Unirii. Un ghid turistic exlica ceva. Ce limba o fi? E foarte frumoasa. E mai frumoasa ca rusa. O fi rusa?

Si totusi viata e frumoasa!

Lucrurile ar trebui sa fie altfel.

Lucrurile ar trebui sa curga!

Soarta e pizmasa!

Ce ironie e si viata asta.

Poate ca momentan acesta e obiectivul nerostit al omenirii: sa ignoram ironia, sau daca o vedem sa o apreciem.

De aceea prind glumele sarcastice?

Pulsiune de a scrie -> fuga de idei?

Sunt incercuita pe o banca de turisti.

Should I stay or should I go?

(I'll stay!)

(originalul scris in Piata Unirii, de mult, tare de mult...)