Jurnal

E o mare diferenta intre a nu fi fericit si a fi nefericit.
Cand esti nefericit, macar stii una si buna, daca nu esti psihotic ai eventual si motiv sa fii nefericit. Ca sa nu mai vorbim da mandria de a fi nefericit; sa nu ne ascundem dupa degete.
Dar, daca nu esti fericit, nu esti nimic. Nu esti fericit, asta e clar, nu esti nici macar nefericit, stai ca fraierul la mijloc.
Eu, nu sunt fericita!
Nu stiu cum as putea fi fericita, nici nu vreau sa ma gandesc la ce-mi lipseste, sau nu am curaj.
Si e un sentiment asa de vid sa stii ca niciodata nu vei mai fi iubit asa cum ai fost, ca nimeni, NIMENI, nu te va mai vedea vreodata asa de frumoasa, asa de speciala cum te-a vazut el, ca ai fost pe varf si te-ai aruncat in prapasie fara parasuta.
Nu, Ioana, niciodata nu vei fi iubita mai tare decat cum ai fost. Nu Ioana, niciodata nu vei iubi mai tare decat ai iubit. Nu Ioana, niciodata nu vei fi mai putin nu-fericita decat ai fost. Ioana, tu ai fost fericita la un momendat, sa nu uiti! Sa ai un termen de comparatie. Stiu ca nu vrei sa te gandesti la asta acum, cand lucruile nu mai sunt roz, cand ai luat un borcan mare de vopsea neagra si ai aruncat pe viatza ta, si nu ca sa o faci mai eleganta.
Of, macar de ai fi nefericita, dar nu esti, esti in nici un fel.
Pana si in trairi sunt mediocra.
Te salut, prieten drag!