sâmbătă, 28 martie 2009

Jurnal

E o mare diferenta intre a nu fi fericit si a fi nefericit.
Cand esti nefericit, macar stii una si buna, daca nu esti psihotic ai eventual si motiv sa fii nefericit. Ca sa nu mai vorbim da mandria de a fi nefericit; sa nu ne ascundem dupa degete.
Dar, daca nu esti fericit, nu esti nimic. Nu esti fericit, asta e clar, nu esti nici macar nefericit, stai ca fraierul la mijloc.
Eu, nu sunt fericita!
Nu stiu cum as putea fi fericita, nici nu vreau sa ma gandesc la ce-mi lipseste, sau nu am curaj.
Si e un sentiment asa de vid sa stii ca niciodata nu vei mai fi iubit asa cum ai fost, ca nimeni, NIMENI, nu te va mai vedea vreodata asa de frumoasa, asa de speciala cum te-a vazut el, ca ai fost pe varf si te-ai aruncat in prapasie fara parasuta.
Nu, Ioana, niciodata nu vei fi iubita mai tare decat cum ai fost. Nu Ioana, niciodata nu vei iubi mai tare decat ai iubit. Nu Ioana, niciodata nu vei fi mai putin nu-fericita decat ai fost. Ioana, tu ai fost fericita la un momendat, sa nu uiti! Sa ai un termen de comparatie. Stiu ca nu vrei sa te gandesti la asta acum, cand lucruile nu mai sunt roz, cand ai luat un borcan mare de vopsea neagra si ai aruncat pe viatza ta, si nu ca sa o faci mai eleganta.
Of, macar de ai fi nefericita, dar nu esti, esti in nici un fel.
Pana si in trairi sunt mediocra.
Te salut, prieten drag!

vineri, 27 martie 2009

Mioritic

Mi se pare asa de ciudat, de inexplicabil, cum membrii generatiei mele si-ai petrecut copilaria desculti, cu picioarele in colb. Va cred, e frumos, e pitoresc, e copilaria ideala. Dar cum?
Cum se poate ca in secolul 20 un procent semnificativ din populatie sa umble descult? Unde se mai intampla asa?
Miorita nu a murit de batranete dupa ce a trect din stana in stana in urma mortii mai mult sau mai putin naturale a ciobanilor. mioritza a suferit o metamorfoza (de fapt s-a digimonizat), devenind astfel spirit, prezent in fiecare din noi. Spiritul mioritic, dragii mei, e in noi. Acum nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la casa parinteasca din Humulesti, la prichiciul sobei si la alte chestii rurale ma enervez foarte tare ca spiritul unei oite, fie ea si celebra, locuieste nestingherit in mine.
Si da, taranul roman e gazda cea mai buna din lume (cine nu si-ar dori paine si sare?), dar! Una e sa vina cineva in vizita si sa-l servesti cu o tuiculitza din prunul din fundul curtii, in care atarna o pereche de tenesi de 20 de ani, si alta e ca o oitza sa ocupe abuziv cea mai intima parte a ta, si anume spiritul.
Ar trebui initiata o campanie de de-ovinizare!

miercuri, 25 martie 2009

Eu sunt Zmeul!

Ce imi doresc eu de la viata? Ce ma face pe mine fericita?
Chiar asa, ce ii lipseste Ioanei sa fie implinita? Care bucatica de puzzle?
Nu intreba "de ce mie?" ci "de ce nu mie?".
O.K.
De ce nu mie? De ce nu mie "happy ever after"? De ce nu mie prietenii fara compromisuri si sfarsituri nefiresti? De ce nu mie gene exceptionale, dantura perfecta, par verzui. De ce nu mie vicii fara riscuri, tigari fara cancer, alcool fara ... cancer? De ce nu mie bancnote de 100 de euro in loc de hartie igienica?(in afara de faptul ca nu e igienic...); De ce nu mie printul?
Printul pe un cal alb sa vina sa ma salveze de mine.
De fapt, sa ma lase pe mine sa ma salvez. Pentru ca eu sunt zmeul!
Nu am nevoie sa fiu salvata. Am doar nevoie de stimulare, de aceea am rapit-o pe Ileana si fac jonglerii cu mere de aur.
Dar tot nu e destul.
Merele de aur nu se mananca, desi sunt coapte. Ileana are poze facute in baie cu telefonul mobil si puse pe hi5. Viatza nu e asa cum pare la prima vedere.
Cel mai probabil gresesc, poate am tot ce trebuie, poate Ileana are cont facut de altcineva si citeste beletristica intensiv in timpul liber, poate daca as musca din mar nu mi-ar cadea anormalii mei canini. Sau poate nu...
Sau poate imi lipseste niste dopamina.
Sau poate tot ceea ce imi mai lipseste e un al treilea ochi. (nu m-ar deranja nici daca s-ar deschide prima chakra).
Sau poate ar trebui sa-mi restructurez strategiile de coping.
Sau poate! Sau poate ... Zmeul nu are sfarsit fericit, pentru ca domnul Fat Fumos nu are nici un chef de discutii, si el are cont de hi5 bine structurat si ii place poza emo a Ilenei, asa ca ce rost are sa mai piarda vremea cu zmeul. FF&I traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Si-mi iau si mie marul, palatul oricum l-am pierdut acum cu criza imobiliara.
Si eu? Raman ingropata pana la brau si ma uit la peisaj. Poate nu.
Poate are si zmeul salvatorul lui, doar ca nu e mentionat in poveste. Un om cu o lopata care il dezgroapa dupa ce pleaca Praseal, sau cine o mai fi facut ravagii pe acolo.
Asa ca... Are cineva o lopata?

vineri, 13 martie 2009

Nu ai fost acolo!


Hai sa-ti zic ceva. Da' sa citesti cu atentie! Sper sa te fac sa ti se ridice paru' pe maini! Fii atenta:
"Printre moleculele care te alcatuiesc acum pe tine, numai este nici una dintre cele pe care le-ai avut in copilarie".
Si totusi amintirile ti-au ramas, dar sunt deformate. Si mai ai altele pe care nu le-ai avut niciodata. Deci tu cea de acum n-ai fost martora la ceea ce ti s-a intamplat in copilarie. Moelculele care te alcatuiau pe tine atunci sunt pierdute in spatiu si timp de mult.
S-au schimbat toate. E verificat! Tot tot.
De ce pui tu toate la indoiala? Asa spun oamenii de stiinta!
... Dar au copiat formele alea. Insa in timp ele s-au schimbat toate.
Trebuie sa crezi!
Tu n-ai fost nicodata martora la copilaria ta.
Au fost alte molecule atunci. Da tine minte ca amintirile au ramas. Asta-i de neexplicat
Creierul e foarte complex
Moleculele alea noi vin exact pe locul celor vechi, nu?
Pai nu! Aproape acolo, insa nu chiar acolo. Nu exista in natura asa ceva.
Asa ca mai toate amintirile alea timpurii sunt deformate rau, pt ca s-au schimbat de mai multe ori structurile moleculare de acolo.
Esti... hai sa spunem, o copie a celei ce erai
Bucura-te!
E frumos!
E frumos pt ca asta ne face sa privim lumea cu alti ochi. Celelalte moelcule sunt disipate in spatiu; pot sa faca parte din structura balconului tau
Si toate moelculele din mari fac ocolul pamantului de nu stiu cate ori pe an; se schimba toate. E frumos.
Am si eu molecule de ale tale pe mine, sunt sigur!
La un momendat o sa am mai multe de-ale tale decat de-ale mele.
Cred ca e jjmecher sa fii molecula: te plimbi peste tot.
Copilaria ta e disipata in spatiu, prin structuri de blocuri, prin Brazilia; le-a dus vantu prin africa, in fildesi de elefanti sunt acum. Acolo e copilaria ta.
Bucura-te! E frumos!
Totul e fizica!
N-ai de ce sa fii trista.
Nu ma asteptam sa aflu ca de fapt copilaria mea nici nu e a mea, dar ar fi fost plictisitor daca nu era asa.
Si moleculele alea... cine stie de unde veneau ele, micutele.
Deja au scris cine stie cate structuri moleculare diferite in ultimele 3 minute.
Se shimba totul mereu. E asa de frumos.

Stii ce ar fi foarte romantic?
Sa fie niste molecule asa predestinate, si ele sa se plimbe ca disperatele prin lume ca se cauta. Si pana la urma... nu stiu, la sfarsitul lumii sau ceva de genu', sa se gaseasca.
Si sa fie... nu stiu... o bucata de dumnezeu cand sunt la un loc, asa cum trebuie ele sa fie; sau sa concretizeze o notiune abstracta pozitiva: sa fie binele, sau frumosul, sau dragostea

Deci n-ai fost acolo!
Nici macar pe jumatate!
N-ai fost acolo si basta!

E-o nebunie perfecta!


(mai mult Daniel decat Ioana)

joi, 12 martie 2009

misogin

Arta adevarata e pentru barbati.
Sau orice fel de arta e pentru femei?

Pentru ca sunt mai critici? Pentru ca s-au rafinat datorita accesului la educatie in ultimii 2000 de ani, lucru pe care nu-l putem spune si despre femei? Sau pentru ca din acelasi motiv aproape tot ce inseamna literatura a fost scris de barbati creandu-se astfel un sablon masculinizat al operelor de valoare?
Ori poate femeile sunt mai permeabile in raport cu anumite sentimente?
Sau, sau! Sau poate s-au plictisit de atatea secole de stat la cratitza si sunt gata sa accepte orice nu e asa ceva. Eternul feminin...

vlad cel jjmecher

te-ai speriat putin, nu? :D

m....
uite ce fac eu pentru tine, imi intinez Blogul emo!
a...
l...
oof of of of .... :|
a...
r...
nu stiu ce altceva sa-ti mai spun. o saptamana prospera!
i...
iti dedic ace of base- all i wanna say to you :P
e....

marți, 10 martie 2009

Idiosincratic

Si totusi scrii...
Nu ai ce spune; nu faci nimic; nu simti nimic nou, poate doar o amplificare a scarbei; nu dai nimic , cel putin nu constient; nu vrei nimic...
Vrei tot.
Nu stii ce vrei.
Si daca ai stii ce vrei ai lua?
Si daca ai lua ce vrei ai fi fericit?
You have to ask yourself: "what is happyness to you, David?"
Si daca ai vedea viitorul, sigur nu ti-ar conveni!
Si ai sta, si ai sta, si te-ai uita iar in viitor, si el ar fi altfel dar tot nu perfect, si tu ai sta, ai sta...
Daca am putea citit viitorul am fi niste legume!
Plante.
Doar mobilitatea ne diferentiaza uneori.
Esti jmecher?
Eu nu as fi, in locul tau.
Sunt in locul tau.

Am invatat un cuvat nou.