I have time

Am prea mult timp.
Oare am mai scris asta?
Nu mai stiu.
Oricum. Am prea mult timp. Oamenii nu au nevoie de timp. Daca ai timp gandesti. Daca ai timp limita gandesti structurat, dar asa, cu prea mult timp, gandesti aiurea.
Daca ai timp inseamna ca nu ai la ce sa te gandesti, caci daca ai avea, ai fi ocupat.
Nu, timpul liber e liber de orice.
Si din pacate se umple. Cu toate tampeniile.
Omul e activitate. Cred...
Altfel nu imi explic de ce mintea mea trebuies a lucreze asa de intens cand ar trebui sa nu faca nimic.
O singura data am reusit sa o opresc, si asta cu foarte multa concentrare. Si ce s-a intamplat? No ideea. M-am trezit pe jos in mijlocul camerei dupa un gol absolut.
Daca nimicul e asa de greu de atins, inseamna ca natura umana nu trebuie sa tinda spre nimic, nu?
sau... tocmai nimicul e scopul?
Vreau sa cred, si cred cu tarie, ca nu!
Oricum, cu cat ai mai multa activitate cu atat esti mai relaxat. Dar nu activitatea ta, nu nu. Trebuie o activitate din exterior, care sa nu implice prea mare ... implicare din partea ta.
Rutina distruge spiritul!
Ma pregateam sa zic ca e buna, dar m-am razgandit! Rutina distruge!
Numai un spirit liber poate sa creeze!
Dar un suflet cu prea mult timp liber, nu mai e liber, se inchide singur, isi creaza propria rutina, timpul liber trebuie limitat si exploatat la maxim atunci cand exista.
Timpul meu e irosit!
Si in curand va fi prea tarziu. Si eu ce fac? Nimic! Raman in rutina mea. Rutina timpului liber.
Cred ca e ingrozitor sa fii "ganditor" de profesie. Ajungi la birou, te asezi pe scaun si gandesti. La ce? La cine? Te storci singur de viata si de spirit.
Un spirit plictisit!
Ce sa mai zic?
Sunt suparata!
Am prea mult timp liber!

Numai oamenii prosti se plictisesc?
Nu prea cred.
Un om limitat e limitat si in gandirea din timpul liber. Neavand aceasta pseudo activitate trebuie sa faca ceva concret.
Nu vreau sa insinuez ca oamenii harnici sunt limitati, nici decum!
Aberam doar, ca de obicei.
Oamenii harnici...