Inceputul... Nu stii niciodata ce se va intampla. Nu are ce sa se intample, nu? Vii la scoala, stai frumos in banca ta si apoi te duci acasa, un an intreg.
Chiar crezi? Nu ai de unde sa stii. Daca maine vin extraterestrii. De ce ar astepta inceputul scolii? De ce nu? De unde stii ca nu!
Viitoarul e plin de surpize. Daca anul asta vei fi mai bun? daca vei fi cel mai bun? daca vei fi cel mai rau!?
Si mai e si toamna asta.
De ce? Toamna, deja starneste o serie de sentimente prea intense dupa lenea de vara. De ce trebuie sa incepi acum?
Daca nu acum atunci cand? (daca nu eu atunci cine?)
Viatza se schimba prea repede.
Nu stiu daca in bine sau in rau. Stiu doar ca... am emotii!
Sunt ca in prima zi de scoala. In clasa I.
Nu mi-am gasit clasa. Din cauza aglomeratiei nu am mai ajuns la invatatoarea mea, am hoinarit putin pe acolo. Nu mai tin minte la ce ma gandeam. Cred ca ma gandeam la sfarsit, bineinteles.
De ce trebuie cei de clasa a 2a sa-ti dea cu flori in cap cand fac podul ... de flori?
Of of of.
E greu sa incepi. E cel mai greu. Dupa asta, totul devine rutina. TOTUL! Dar inceputul... inceputul e asa de incarcat.
Si iata-ma ca am ajuns la un nou inceput. Am traditionalii saci de rafie pe hol, asteptand sa fie legati, si o infinitate de lucruri care nu pot fi impachetate.
Si ma indrept spre... viitor presupun.
Nu pot sa imi indepartez aceasta presimtire sumbra.
Dar inceputul nu mai poate astepta. Asa ca eu o sa-mi vad de drum cu sacii in spate si cu bagajele mele nefacute.
Inceputurile astea tare se grabesc. Inca nu am terminat inceputurile celelalte.
Simt ca, odata cu inceputul asta, eu ma apropii tot mai tare de sfarsit.
Imi place sa cred ca eu cred ca o femeie poate sa aiba orice barbat.
Dar inceputurile astea ma dau mereu peste cap.
Inca nu mi-e dor de vara. Inca mai sunt vara... dar sunt o zi de sfarsit de vara. Caci vad la orizont.. inceputul.
Si tare ma sfarseste inceputul asta.
Si tare ma sfarseste inceputul asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu