vineri, 19 septembrie 2008

... de toamna

Inceputurile de an scolar sunt asa de ciudate... cel putin pentru mine.
Inceputul... Nu stii niciodata ce se va intampla. Nu are ce sa se intample, nu? Vii la scoala, stai frumos in banca ta si apoi te duci acasa, un an intreg.
Chiar crezi? Nu ai de unde sa stii. Daca maine vin extraterestrii. De ce ar astepta inceputul scolii? De ce nu? De unde stii ca nu!
Viitoarul e plin de surpize. Daca anul asta vei fi mai bun? daca vei fi cel mai bun? daca vei fi cel mai rau!?
Si mai e si toamna asta.
De ce? Toamna, deja starneste o serie de sentimente prea intense dupa lenea de vara. De ce trebuie sa incepi acum?
Daca nu acum atunci cand? (daca nu eu atunci cine?)
Viatza se schimba prea repede.
Nu stiu daca in bine sau in rau. Stiu doar ca... am emotii!
Sunt ca in prima zi de scoala. In clasa I.
Nu mi-am gasit clasa. Din cauza aglomeratiei nu am mai ajuns la invatatoarea mea, am hoinarit putin pe acolo. Nu mai tin minte la ce ma gandeam. Cred ca ma gandeam la sfarsit, bineinteles.
De ce trebuie cei de clasa a 2a sa-ti dea cu flori in cap cand fac podul ... de flori?
Of of of.
E greu sa incepi. E cel mai greu. Dupa asta, totul devine rutina. TOTUL! Dar inceputul... inceputul e asa de incarcat.

Si iata-ma ca am ajuns la un nou inceput. Am traditionalii saci de rafie pe hol, asteptand sa fie legati, si o infinitate de lucruri care nu pot fi impachetate.
Si ma indrept spre... viitor presupun.
Nu pot sa imi indepartez aceasta presimtire sumbra.
Dar inceputul nu mai poate astepta. Asa ca eu o sa-mi vad de drum cu sacii in spate si cu bagajele mele nefacute.
Inceputurile astea tare se grabesc. Inca nu am terminat inceputurile celelalte.
Simt ca, odata cu inceputul asta, eu ma apropii tot mai tare de sfarsit.

Imi place sa cred ca eu cred ca o femeie poate sa aiba orice barbat.
Dar inceputurile astea ma dau mereu peste cap.

Inca nu mi-e dor de vara. Inca mai sunt vara... dar sunt o zi de sfarsit de vara. Caci vad la orizont.. inceputul.
Si tare ma sfarseste inceputul asta.

marți, 16 septembrie 2008

Pasesc in intuneric

Azi am protestat!
Sunt batrana? Nu pentru mult!
Voi tine cu dintii de copilarie! Ma voi lupta cu maturitatea! Voi ...
Cand esti mic nu iti pasa, nu ai responsabilitati.
Eram neinfricata.
Noaptea era un sfetnic bun!
Noaptea ma plimbam singura pe strazi laturalnice, doar eu, boschetarii ametiti de la doza de aurolac si cativa caini comunitari.
Infuzie de liniste si adrenalina. Oximoronica.
Regina noptii! Mama ranitilor! Nimfa boschetilor!
Voi fi din nou tanra!
Pasesc in intuneric!

Oul dogmatic

Azi dimineatza cand m-am trezit am gasit pe masa din bucatarie o jumatate de ou.
Si- n jumatatea aia de ou statea chintesenta relatiei cu familia in liceu.
Trezitul la 6. 40 era ... nu gasesc cuvintele care sa descrie sentimentul fara o injuraturi; dar avea totusi o oarecare voluptate.
Uneori, foarte rar, gaseam pe masa din bucatarie un ou. Si ma simteam asa de bine, oul ala era pentru mine, era pus de cineva acolo, ca sa nu plec eu flamanda la scoala. Era pus de cineva care ma iubeste si ma cunoaste. Eh, discutabila faza legata de cunoastere, intrucat, eu nu pot sa mananc oua, mai ales dimineatza.
Deci, oul trezea sentimente antagonice. Era foarte profund oul ala, ce s-o mai lungim?
Sa pregatesti micul dejun cuiva e printre cele mai dragutze lucruri pe care poti sa le faci.
Oamenii sunt mai receptivi dimineata.

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Sunt un bun comunicator

Sunt stearpa!
Sunt agresiva!
Sunt moarta!
Nu fac nimic, nu stric nimic!
Simt ... nimic!
Totul e gol! Totul e sec!
Versurile albe sunt pentru lenesi!
Sunt isterica!
Sunt violenta!
Sunt moarta!
Nu sunt emo.
Nu sunt fitza.
Nu sunt trendy.
Nu ascult house.
Nici macar nu stiu unde e Bamboo.
Sunt tanara!
Sunt rea!
Sunt aproape vie.
Azi as putea fi a ta, tocmai pentru ca nu mai sunt.
Sunt dezamagita.
Sunt verde inchis.
Sunt in ceatza.
Sunt in ploaia monototna de toamna.
Sunt moarta!
"sunt" "sunt" "sunt"...
deci
Sunt egocentrica!
Sunt toamna.

vineri, 12 septembrie 2008

I have time

Am prea mult timp.
Oare am mai scris asta?
Nu mai stiu.
Oricum. Am prea mult timp. Oamenii nu au nevoie de timp. Daca ai timp gandesti. Daca ai timp limita gandesti structurat, dar asa, cu prea mult timp, gandesti aiurea.
Daca ai timp inseamna ca nu ai la ce sa te gandesti, caci daca ai avea, ai fi ocupat.
Nu, timpul liber e liber de orice.
Si din pacate se umple. Cu toate tampeniile.
Omul e activitate. Cred...
Altfel nu imi explic de ce mintea mea trebuies a lucreze asa de intens cand ar trebui sa nu faca nimic.
O singura data am reusit sa o opresc, si asta cu foarte multa concentrare. Si ce s-a intamplat? No ideea. M-am trezit pe jos in mijlocul camerei dupa un gol absolut.
Daca nimicul e asa de greu de atins, inseamna ca natura umana nu trebuie sa tinda spre nimic, nu?
sau... tocmai nimicul e scopul?
Vreau sa cred, si cred cu tarie, ca nu!
Oricum, cu cat ai mai multa activitate cu atat esti mai relaxat. Dar nu activitatea ta, nu nu. Trebuie o activitate din exterior, care sa nu implice prea mare ... implicare din partea ta.
Rutina distruge spiritul!
Ma pregateam sa zic ca e buna, dar m-am razgandit! Rutina distruge!
Numai un spirit liber poate sa creeze!
Dar un suflet cu prea mult timp liber, nu mai e liber, se inchide singur, isi creaza propria rutina, timpul liber trebuie limitat si exploatat la maxim atunci cand exista.
Timpul meu e irosit!
Si in curand va fi prea tarziu. Si eu ce fac? Nimic! Raman in rutina mea. Rutina timpului liber.
Cred ca e ingrozitor sa fii "ganditor" de profesie. Ajungi la birou, te asezi pe scaun si gandesti. La ce? La cine? Te storci singur de viata si de spirit.
Un spirit plictisit!
Ce sa mai zic?
Sunt suparata!
Am prea mult timp liber!

Numai oamenii prosti se plictisesc?
Nu prea cred.
Un om limitat e limitat si in gandirea din timpul liber. Neavand aceasta pseudo activitate trebuie sa faca ceva concret.
Nu vreau sa insinuez ca oamenii harnici sunt limitati, nici decum!
Aberam doar, ca de obicei.
Oamenii harnici...

joi, 11 septembrie 2008

De dragul diversitatii...

"Nu mai sta toata ziua la calculator! Fa ceva! Citeste o carte!"
Deci sa citesti e mai bine decat sa termini un joc.
De ce?
Sa vedem. Te simti mai implinit cand citesti o carte? Nu, chiar contrariu, o carte lasa mereu goluri, intrebari, curiozitati, atasamentul de personaj. Nu te simti implinit dupa ce citesti o carte; te simti mic si vezi ce lung e drumul.
Spre devenire.
Ce sa devii?
Sa devii om!
Cat de om?
Cel mai om!
Dar dupa un joc, esti implinit. Ramane golul creat de lipsa activitatii care poate fi umplut cu un alt joc, sau cu 3 ore de somn in plus. Golul unei carti e mai greu de umplut. De fapt golurile create de carti se inmultesc exponential.
Deci evoluezi?
Dar pana cand?
Si mai ales de ce?
Unde sa mai evoluezi?
Societatea te vrea robotel multilateral dezvoltat, dar in limite.
Unde vrei sa evoluezi?
Vrei marul?
Ai uitat ca nu ai voie?
Va trebui sa te descurci fara! Vei fi mai fericit, iti promit!
Haide, fericirea e la un click distanta!
Ce mai astepti?

Pune mana si citeste ca-ti dau doi dupaci, de nu te vezi!

Totul este relativ

Tehnologia e cel mai mare dusman an omului. In primul rand pentru ca nu este perceputa ca unul. (the Devil's greatest trick was...)
Te inrobeste mai mult decat orice altceva, pentru ce e accesibila, e comoda si...;
Initial, vroiam sa trec telefonul mobil pe primul loc; ca si celelalte asemeni lui iti confera o senzatie de libertate: faci ce vrei, suni pe cine vrei, nu mai esti controlat de variabila spatiu (ci numai de variabilele credit sau retea). Dar, esti vulnerabil. Poti fi sunat oricand si de oricine. Cati oameni suni frecvent? 3-4- hai 6. Cati oameni au numarul tau de telefon? Esti invins cu propriile tale arme. Si iti doresti ca spatiul sa fie iar in favoarea ta, dar nu te poti lupta cu satelitii.
Masina, ar fi urmatoarea pe lista, nu? Libertate aparenta, poti pleca oricand oriunde, dar! trebuie sa ai grija de masina, trebuie sa ai bani de benzina, nu trebuie sa bei, trebuie sa fii odihnit, trebuie sa ai unde sa parchezi, trebuie sa o speli periodic, iti trebuie carnet, nu mananci in masina pentru ca se face mizerie, trebuie sa ai grija la huse, iti trebuie o masina mai buna.
Si lista poate continua la nesfarsit.
Dar
Trebuie sa admit ca cel mai tare ma inrobeste lucrul pe care in mod normal nu l-as mentiona niciodata. Cu atat un lucru pare mai util si indispensabil cu atat te-a inlantuit mai tare. Orice este dispensabil.
Pe tine ce te inrobeste?
Si totusi, nu exista libertate absoluta.
Asceza, ar trebui sa fie, nu? Renunti la tot. Nu mai depinzi de nimic si de nimeni. Libertate? Stiu si eu... nu ai voie sa apelezi la nimic. Dragul meu ascet, tu esti mai putin liber ca noi toti ceilalti prizonieri mediocrii la un loc.
Pe cand eu...
Sunt liber sa aleg ceea ce ma domina.
Libertatea are doua taisuri.

duminică, 7 septembrie 2008

"cuvinte mari"

Nu imi plac "cuvintele mari".
O idee mareata, are nevoie de mai mult de 3 randuri!
Revelatia, daca vrei neaparat sa o impartasesti, merita mai multa daruire.
Da. Poti sa rezumi o idee intr-o fraza! Dar de ce sa o rezumi? Ideea trebuie sa mearga, sa curga, sa faca din ochi altor idei. Trebuie sa fie aparata.
De aceea nu-mi plac cuvintele mari.
Fara inca un strat, ideile se pierd, se scurg singure prin spatiile dintre cuvintele frazei, nu pot fi asimilate. Sau pot, dar dureaza. "Trebuie sa muncesti pentru revelatia ta". Bine, de acord! Dar, esti dispus sa risti? Chintesenta e agresiva, e dureroasa. Trebuie diluata! O sa fie regasita mai tarziu, dar nu poti da alcool dublu rafiant cuiva care nu a baut decat apa plata cu lamaie.
Totusi, "cuvintele mari" sunt de doua feluri: pozitive si negative. Si trebuiesc tratate putin diferit.
In chintesenta lor, ideile sunt toate pozitive; ideea te intriga, te face sa cresti; te face sa ajungi; te face pasarea phoenix.
Dar, trebuie sa recunoastem ca unele idei par negative. Acestea sunt cel mai greu exprimat si cel mai periculos de sintetizat. Individul tinde sa le respinga. Si daca 2 randuri sunt respinse din reflex, o pagina deja schimba putin perspectiva. (o carte sa fie prea mult? inca nu stiu, dar ... cred ca da, chiar si un capitol. Ideea trebuie diluata cu simtul raspunderii!)
Ideile "pozitive" nu necesita insa acelasi efort. Suntem gata sa acceptam orice bate evident spre o crestere. Ideile pozitive sunt mai dulci. Nu mai trebuiesc diluate. Majoritatea nici nu sunt asa de "tari" ca cele negative.
Imi plac "cuvintele mari" !

vineri, 5 septembrie 2008

nu nu nu, nu mai sunt eu


Imi place dimineata asta
e o dimineatza buna
it's a good day to live!
it's a good day to die!
but it's a better day to live!

e o dimineatza nou
e o dimineatza proastata
de fapt e deja ora unu, da' tot dimineata este!
imi plac diminetile cand o iei de la inceput.
sunt si dimineti care de fapt ar trebui sa fie seri, dar asta nu e unua din ele! asta e o dimineata tanara!

si simt ca pot sa fac orice
sa rup norii
sa daram muntii
sa rup fashul :)

si simt ca pot sa simt orice, si constiinta mea a devenit brusc mai indulgenta.
si e o dimineata tanara!

today is a good day to live!

Niste oameni de bine

Sunt sigura ca si tu ai observat si ai fost intrigat de o breasla, o categorie spociala, o rasa umana deoseita, daca vrei.

Bineinteles, ma refer la secretare.
Nu la secretarele cu fuste scurte si numar mare la sutien din filme.
Nu, nu, nu!
Atentia mea este captivata de secretarele noastre autohtone din institutiile publice.
De fapt, nu numai secretarele, ci in general functionarul public cu gemulet in fatza.

Da! Cand o sa fiu mare, vreau sa am gemuletz! Gemuletz is power! precious....
Come to the gemuletz side!
Gemuletzul de la secretariat e mai tare ca steluta de la mario!
Esti varful shiofartei!
Ai putere! Ai control. Poti sa inchizi gemuletzul cadn nu-ti convine ceva. Ce sa mai!
You are a golden God!
Oh doamne, si cu toate astea, CU TOATE ASTEA, trebuie sa suporti niste... creaturi... cu o cultura rudimentara, care nici macar nu si-au depus cererile din timp!!!
Come on!
Nu mai e dreptate in lumea asta?
Tu ca tu! Dar gemuletul!

In alta ordine de idei; isteria la secretare e o deformatie profesionala sau invers, daca esti isteric trebuie sa devii functionar public?
Adica, la scoala de secretare... se da admitere, nu? E proba orala presupun.
- Buna ... ziua...
- Buna ziua!
- A.. puteti.. sa... am venit .. sa
- Da spune domnule odata!
- ADMIS!

Bineintels, sunt mai multe variante de raspuns corect: "nu vezi ca am treaba?" "suntem in pauza de masa" "m'neata don'le nici nu stii ce vrei..." ... etc etc. Oare se puncteaza originalitatea sau e cojnservatorismul la putere?

Nu zic, exista si secretare dragutze. Chiar exista! Am auzit eu.. odata... cand eram mai mica. Dar exista! Cred ca au fost foarte nefericite in timpul scolii.
Looser-ele clasei!
- Auzi tu fata, am vb azi cu x si s-a oferit sa ma ajute la teme :)
- Da mai, aiai-i secretara? Ieri la etica zicea ca cica tre sa ne purtam... frumos...
- Pe bune???!!!?

Da. E cam nasol, ce sa mai zicem.
Presupun ca de aceea exista secretarele hibrid: tipa dar rezolva problema, sau sunt dragutze si nu rezolva nimic.
Bineintels, nu sunt membrii cu drepturi depline al ligii secretarelor, dar, macar incearca.

Ce s-o mai lungim.
La prima vedere pare usor sa fii secretara, mai ales ca ai tot timpul cafea pe masa, dar, cate intrigi... ce drama e in spatele gemuletului... un simplu muritor ca mine, nu va putea in veci intelege!

birocratia

ma-sii!

marți, 2 septembrie 2008

attention all stalkers!

Stimati urmaritori, sper ca urmatorul anunt va fi pe placul inimilor dumneavoastra.
Dragii mei, va anunt ca m-am mutat din intimitatea apartamentului meu de la etajul patru cu vedere spre camp si vizibilitate din strada zero.
Acum locuiesc in mijlocul civilizatiei, la etajul 2 intr-o locatie nou nouta;
Si acum vine si ... cireasa de pe tort:
din motive obiective inca nu au fost montate cornizele, deci nici perdelele.
Asadar, dupa apusul soarelui, pasionatii in humanwatchin' imi pot observa diferitele activitati.
Va anunt de pe acum, ca sa nu fiti dezamagiti ulterior, ca nu veti vedea nici un gen de nuditate sau activitati... indecente.
Totusi, nu disperati!
exista bonus de fidelitate!
In afara de mine veti putea viziona si familia mea... deci inca 3 inclusi in pret.
Sa nu mai vorbim de faptul ca eu am un numar considerabil de prieteni ce ma viziteaza.
Asadar, nu ratati ocazia!
Pentru amatori recomandam bancuta din parcul din fata geamului; e comoda, situata in proximitatea unui copac ce ofera atat protectie solara cat si impotriva unei eventuale ploii.
Pentru profesionisti avem, la un pret mai mare, e adevarat, un numar mare de apartamente situate in apropierea ferestrei mele; pretul este negogiabil si se va stabili ulterior impreuna cu proprietarul.
Atentie!
Doar pentru primii 3 urmaritori, oferim din partea casei binocluri cu vedere nocturna.
Asa ca nu ratati ocazia!
... pana nu apar perdelele