Cand eram in liceu si ma gandeam la iubirea vietii mele, la EL, imi revenea obsesiv in minte gandul ca atunci cand nu vei mai dori o iubire pasionata, o iubire inflacarata, cand te vei multumi cu o poveste caldutza si banala de dragoste, fara incheieri a la Skakespeare, cand visul tau de viitor va fi un camin linistit si o dragoste invatata, ... credeam ca esti batran, credeam ca te apropii cu pasi repezi de o moarte spirituala, de o atrofiere a sufletului, de un abandon al propriei persoane, de un pragmaism pe care il vedeam ingrozitor pe atunci.
Si uite ca sunt acolo, sau poate nu chiar acolo, dar foarte aproape, si nu sunt asa de batrana. De fapt pot sa spun ca sunt la fel de tanara!
Si cum vad viatza prin aceasta noua prisma? Cel putin la fel de buna.
Dragostea cavalereasca exista, si e frumoasa; sunt fan; dar e prea mediatizata, ne e indusa ca o nevoie acuta de mici, cand defapt nu avem nevoie de ea!
In concluzie, inca sunt tanara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu