Une decision a ete pris!

Afara e noiembri, si frunzele sunt rosii. E toamna, si plantele mor, vai, ce trist, vai ce dramatic (ton ironic).

Mie imi place toamna asta. Ma binedispune. Mi-am luat machiaj asortat. 

Si nu strivesc corola de minuni a lumii.

Si m-am dezamortit. 

Si mama, cate s-au intamplat cat timp am dormit. Dar nu-i nimic! Sunt tanara, sunt rapida, recuperez imediat.

Chiar in seara asta recuperez deficitul de alcool si tutun.

Maine mai vedem.

15 steps at a time :)

Si ce e asta? E confirmarea (daca mai era nevoie) a opiniei preaiubitului meu tovaras, Vlad, in legatura cu fabulosul blog. 

Da. Sa tin minte peste ani si ani cand si daca voi mai fi eu emo ca a fost odata un noiembrie tare viu.

Fac o pirueta si ma pregatesc sa ies pe usa.

La revedere.

Ideal ar fi sa continem contrariile

Esti suficinet de continator?

De iluminat?

Cerintele transcedentale pentru implinire sunt asa de ridicate.

Eu pot sa accept ca iubesc si urasc acelasi obiect simultan?

Scindarea spiritului e inceputul fericirii sau a nefericirii?

Uite cum dam iar peste cuvinte mari.

Cert este ca nu sunt fericita!

Ce introiectie ingrozitoare- sa fii criptic.

M-am plictisit.

Si am obosit.

Vreau sa tip si sa sar, sa arunc obiecte si sa fac parasutism!

Vrea sa fiu eu si sa fie bine. Si vreau ca ceilalti sa nu mai ceara atat.

Limitele mele se stramteaza drastic de la un an la altul. Ma simt din ce in ce mai batrana.. si sunt.

Nu ma simt insa lipsita de optiuni, dar nu ma simt nici asa de plina de ele.

Destinul ne apartine?

Mereu trebuie sa ajungem la un compromis.

Ce vreau eu sa zic?

stau de 3 minute si imi fac curaj sa scriu. Si iar ma abtin.

Semantica e cel mai mare dusman al fericirii! Oamenii nu au o nevoie naturala de a delimita concepte. E ceva invatat.

Progresul industrial nu e niciodata echivalat de cel spiritual.

Cert este ca nu sunt fericita.

Coaping evitant din partea mea.

Served me well so far.

Excesul de zel dauneaza mai mult decat pasivitatea!

Ce deflexie. De ce sa tip cand pot sa scriu? De ce sa scriu cand pot sa tac? De ce sa tac cand as putea sa nu mai gandesc? De ce sa nu mai gandesc cand as putea sa urlu!!!!!!!!????

Si totusi, prefer o tristete intensa unei stari de bine sterse in orice zi!

We bleed just to know we're alive.

Acte ratate in jurul meu!

Influenta facultatii imi copleseste lista de clisee.

Gandesc in clisee.

Imaginatie in scopuri?

Ce dracu mai e si asta?

Stiam la un moment dat. Acum nu mai stiu nimic. Nici nu vreau sa stiu!

Daca s-ar putea sa nu mai am nevoie de nimic, sa traiesc intr-un glob de sticla opaca, intr-un cocon, sa meditez, si sa ma trezesc direct fluture.

Da. Sunt o lasa! Consecintele posibilelor mele fapte sunt prea mari pentru a mi le asuma.

Amanam, amanam, amanam.

Nu lasa pe maine ce poti face azi, lasa pe poimaine poate nu va mai fi nevoie.

Speranta moare ultima. Speranta mea e la reanimare. Am nevoie de un soc electric puternic.

bla bla bla bla bla

,kblsmflkshnglahglshgskghshglsgslgjnslgnslgnsgssklghslfhksghshgshgslhglshgslhgdfkjnvfk

M-am plictisit, si am obosit.

Ma duc sa ma uit pe pereti!

Time to pretend

Sunt hard core!

Asta era o valoare pentru mine si eram tare mandra, pana cand, perspectiva mea asupra lumii si vietii s-a schimbat.

Treptat treptat.

Reactionez ireprosabil in situatii de criza. Nu ma panichez, nu ma pierd cu firea. Gandirea mea se accelereaza, simturile se ascut. Nu iau decizii gresite, nu actionez impulsiv, nu gresesc momentul argumentarea sau cuvintele folosite.

Sunt un robot perfect in caz de cutremur, incendiu, genocid.

Sunt rece si impartiala.

Sunt lipsita de orice sentiment intr-o situatie amenintatoare.

De fapt, e greu sa spun ca mai sunt eu. Cat la suta din mine reprezinta gandirea? Daca il ascultam pe domnul Freud nici 10%.

Atunci cine sunt?

Sunt un animal dresat perfect, adaptat la mediu.

Ar trebui sa fiu chirurg, sau pompier sau negociator de ostatici, sau militar platit.

Dar eu voi face cu totul altceva.

Asa ca incepe reconstructia.

Asa ca dragii mei, pregatiti-va sa ma vedeti panicata la cutremure!

Emotivitate, here i come!