Protocronism

Evenimentele nu sunt bine sincronizate.
Cel putin in cazul meu.
Majoritatea vin prea tarziu. (unele vin si mai devreme)
(si nu ma refer la menstruatie)
Oricum
Oricand s-ar petrece, nu e bine!
De ce sunt copii mai sociabili?
Ei nu au o nevoie deosebita de comunicare, de recunoastere, etc etc.
Si totusi vorbes unii cu altii, si nu numai
Iar noi, generatia de aur, postadolescentii cubisti, noi gandim prea mult.
Si am in camera de zi cel mai frumos bradut si cu o valoare sentimantala incomensurabila (pentru un brad de craciun) si... sta singur. Acum x ani l-as fi imbratisat ore in sir, mi-as fi bagat ace in ochi numai sa il simt aproape. Si acum, e acolo. "Salut bradutule". Cred ca o sa ma duc sa ma uit la el jumatat de minut.

Si ma enerveaza, ma face sa fiu trista si furioasa faptul ca tie nu-ti place cum scriu. Si nici nu pot sa ma consolez cu faptul ca mie imi place ce scriu. De fapt, tie nu prea-ti place nimic la mine, doar te-ai obisnuit cu prezenta mea, si asta ma doare cel mai tare.
Imi pare rau ca nu sunt mai interesanta, mai vesele, mai atenta, mai frumoasa. De fapt imi pare rau ca tu ai vrea toate astea. Eu ma cunosc de suficienti ani ca sa ma resemnez. Si cred ca legea compensatiei se aplica si in cazul meu.

Ma intreb daca de data asta e prea devreme sau prea tarziu. Oricum nu mai conteaza, nu?

Un Craciun Fericit.
Ma duc sa discut cu bradutul meu.