... nu stiu cum s-a intamplat, si mai ales, nu stiu de ce....
ceea ce ma ingrijoreaza... si faptul ca sunt ingrijorata, evident.. ma ingrijoreaza.. intrucat nu se intampla asa frecvent.
de fapt.. daca stau sa ma gandesc bine.. se intampla mai rar decat mi se intampla sa mor.
si totusi... nu ne aflam in fata unui blog de emo.
suspect, nu?
irinic ar fi sa nu-mi neg nihilismul.
dar sa revenim la "moartea caprioarei"
ma alflam cu prietenii mei la barul meu preferat avand o discutie aprinsa ce incerca sa se aproapie de mecanica cuantica... dar evident nu prea reusea..
ce mai.. era o zi preferabila.
cand, deodata, am observat ca nu respiram...
suspect, chiar si pentru constitutia mea firava si plina de deficiente.
m-am concentrat putin, am tras aer in piept, ... si? nimic bineinteles. dupa un efort colosal de a inspira expiratul nu era prezent la datorie.
unde eram? ce facem? cine eram?
si iata ca am murit din nou...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu